Mi-ai dat speranţe, ţi-am dat iubire contra cost
Dar când luna pierdea stele, eu deveneam fost
Doar o clipă aş fi vrut să te mai simt, apoi plecând
Luând amintiri cu tine, idealuri ucigând
Când orologiul 12 jumate bătând
Alura ta divină, în noapte dispare-alergând
Un sunet asurzitor, ale inimii bătăi
Nu mai pot să le controlez de mă gândesc la paşii tăi
Când te-ai întors şi ai plecat, da' de acum plecată eşti
Că dragostea mea pentru tine părea scoasă din poveşti
Şi te petrec, lacrimi pe obraji, minute trec
Când ore trec, rămân stană de piatră, să mă mişc nici nu încerc
Că te-am iubit atât de mult de la pământ pan' la cer
De te vei întoarce oare, imi rămâne numai să sper
Şi-ţi aduc flori...

Dă-mi soare cald, îneacă-mă de vrei când cad
Cu ura ce mi-o porţi, de asta am blocat a inimii porţi
Când era toamnă, şi soarele-şi trimitea raze vii
Cu un buchet de crini în mână, fericit, te aşteptam să vii
La locul stabilit, locul unde te-am întâlnit
Întâia oară, in acea zi ploioasă de primăvară
Unde ţi-am furat săruturi, născând amintiri, pe cer cu vulturi
Mimând dansul ploii..
Îmi amintesc perfect totul, de parcă ar fi fost ieri
Dar mi-aş da la schimb si inima, să nu mai simt dureri
Că nu pot să te uit, refuz să te pierd, şi ştii
Acum nu-i loc de joacă, noi nu mai suntem copii
Şi poa' să treacă timpul, am să număr zilele
Până ce clipele vor înlocui speranţele
Pe când distanţele, ne vor pune iar pe drumuri
Când cerul va crăpa, că şi străini ne vom reîntâlni
Lipsiţi de dragoste, lipsiţi de sentiment, lipsiţi de ură
Dar neînfricaţi, inima devenind dură
Mă vei recunoaşte oare, atunci când trupul arzînd
Având ca ultimă dorïnţă să te văd râzând?